Posted in
competitii mtb RO
...stau in pat, cu "jucaria" in brate si ma tot gandesc cum si ce sa scriu despre maratonul de la Baia Mare. Am o lene iesita din comun asa ca e posibil sa simtiti asta si voi in timp ce cititi. Autorul nu isi asuma nici o raspundere pentru starea de spirit creeata.
Vineri dupa masa, ora 18:15 soferul calca acceleratia autocarului in care ne-am instalat confortabil pe ultima bancheta eu cu Oli, Tudor si Raluca. In acest timp "caii" nostri stateau cuminti undeva pe sub noi, in carena autocarului unde era loc pt inca alti 10 "cai" chiar daca soferul era speriat initial cand am facut rezervarea. Dupa 2 ore reusim sa iesim din Cluj, coloana infernala din oras facand sa ajungem la ora 23 in Baia Mare. Dupa miezul noptii e cazul sa luam si noi somn.
Sambata, 19 iulie, ora 7 trezirea! mancam ceva, ne echipam si plecam spre zona de start si inscrieri care erau programate pana la ora 9. Sunt aproape hotarat ca ma voi inscrie doar la proba de 50 km. Ceva, nushce ma facea sa nu am chef de 100 km... poate maratonul de 110 km din Austria de saptamana trecuta, poate ploaia din noaptea precedenta sau previziunile pentru vremea de sambata (care a fost OK defapt). Ei bine cei 50 km insemnau 2 ture de 25 iar proba de 100 s-a scurtat la 75 Km asa ca nu am mai stat pe ganduri: toata suflarea echipei Maros alegem 75!
Cu putin dupa ora 9 apare si tanti meu venita cu trenul de-acasa, de la Satu Mare care m-a facut sa uit si de cea mai mica emotie avuta inainte de start.
La ora 10 s-a dat startul. Nimeni nu face pe viteazul, nici un sprint, nici o "caratura" ca sa ma folosesc de un jargon de la sosea. Traseul e ud si incepe cu o urcare de circa 8 km, la inceput practicabila pe bicicleta, mai spre final facand parte din categoria 'push my bike' urmata de o coborare faina unde ti se solicita concentrarea. Aceasta se termina in sosea, moment in care incep alaturi de colegul meu Tudor fuga dupa primii doi: Tudy si Dan Rosioru. Ii prindem si continuam bucata de sosea la "taclale" fara stres.. in spate nu se vedea nici o amenintare dar oricum eram inca la inceputul cursei. Dupa ce incepe a doua urcare pe drum forestier baietii astia calaca iar pedala si noi ramanem de "carutza" asa ca eu imi iau propriul ritm de mers. Ma simt bine si simt ca merge pedala. Stiu sigur ca-l voi prinde pe Dan fiindca asa se intampla mereu: merge cat merge cu Tudy... dar cand Tudy vrea sa fie singur, pleaca lasandu-ne cu limba-n spite pe toti. Intre timp vine hotarat din spate Dinu Vlad (coleg de-alu' Rosioru, amandoi de la Conpet) si ne continuam drumul impreuna. Ritmul lui Vlad imi place si parea ca vom ajunge departe impreuna, din pacate insa dupa cateva minute el se opreste, are pana la roata fata. Eu imi vad de drum. Urmeaza finalul acestei urcari: o portiune de mai bine de 1 km de urcare pe bolovani, panta abrupta, imposibil de urcat pe bike. Desi se simt ceva dureri de spate imi convine, de-altfel imi convine tot ce nu inseamna full speed. Ajung la punctul de alimentare din varf tocmai cand Dan pleaca. Nu-i stres. E ca si prins! Imi fac si eu "plinu" in bidonul de 750 si renunt la cel de 500 care era in plus, ma bazez pe urmatoarele puncte de alimentare. Pornesc la drum, o coborare de viteza pe drum forestier de munte.. bolovani e cuvantul caracteristic. Tocmai acesta e si motivul pentru care imi pierd bidonul tocmai umplut si magnetul de kilometraj de pe spite. Prefer sa nu ma opresc pt bidon, mi-am dat seama dupa vreo 5 secunde si era tarziu la viteza de coborare. Ajung in alta portiune de sosea, un fals plat unde il zaresc iar pe Dan la mai putin de 100 m in fata mea. Inainte sa parasim soseaua in dreapta cineva de la echipa Conpet isi asteapta oamenii cu bidoane. La fix! Ii rog sa-mi dea si mie unul din mers. Multumesc! Incepe urcarea, iar bolovani. Ma opresc foarte scurt sa mai las putin aer din roata spate. acum e mai bine, am aderenta mai buna insa parca incep sa ma lase picioarele... au trecut doar vreo 30 km... Vine o coborare scurta si ceva nu merge bine la transmisie. Se intampla exact ce-i ziceam lui Cristi din Arad inainte de start: eu nu am rupt niciodata lantul, dar toate au un inceput! Din pacate nu aveam cheie de lant la mine. Lantul nu era complet rupt insa o parte din zala iesise din nit. Scot roata sa pot lucra mai bine cu bolovanii din dotare. Apare Dinu Vlad care speram ca e scaparea mea, insa sunt eu scaparea lui. A vulcanizat roata insa nu se umflase destul asa ca i-am dat un patron de aer care a fost suficient. Eu imi continui mestesugul bolovanilor.. reusesc ceva dar nu prezinta siguranta asa ca in momentul in care apare Toth Zoltan (local rider) il rog sa-mi dea o cheie de lant. Multzam foarte si lui! In timp ce renunt compelt la zala buclucasa si imi leg la loc lantul trece si colegul meu Oli. A fost foarte interesant sa vad ca "spectator" acest pasaj. Atat Vlad, cat si Toty, cat si Oli "gafaiau" de zori parca fugeau speriati de bombe si atunci cand i-am oprit tremurau si le era greu sa-si umfle roata sau sa scotoceasca prin buzunare dupa cheie. Imi dau seama ca asa trebuie sa arat si eu si sper ca asa voi arata in incercarea de a recupera minutele pierdute. Problema tehnica e rezolvata.. insa ceva numai merge la "motor" parca "pistoanele" nu mai au forta sa invarta pedalele... Si totul incepuse atat de bine... incet incet incep sa fiu stresat spunandu-mi in minte: bah esti prea stresat in viata de zi cu zi, in viata extrapedaliera, ia-ti un concediu, uita de tot ce e negativ... (dar nu pot!) In scurt timp il ajung pe Oli care merge pe langa bike. E clar, are pana! Eu ti-am zis (ce-i drept in Austria nu aici) sa pui tublessurile ca nu ti le-am dat ca decor :P Ce sa fac cu el, ii dau pompa cu ultimul patron de aer din dotare si camera si il las acolo sa se descurce in timp ce eu imi continui drumul. Pana la final nu s-a mai intamplat nimic special... multa sosea, putine marcaje pe aceasta zona dar oricum nu mai imi pasa si daca eram pe drumul gresit. In final mi-a mai revenit psihicul ajutat putin de ultima parte a traseului: multa padure, noroi, sigletrack si radacini, toate in coborare, frumos!
Am terminat pe locul 5 cu timpul de 4 ore 36 min. trist. Insa ma astepta tanti meu... m-a vazut dezamagit si nu stia ce sa-mi spuna dar mi-a oferit un hug vindecator.
Dupa toate astea a urmat acea perioada de relaxarea la care visam, stresat fiind de faptul ca poate uneori sunt stresat. Dat fiindca organizatorii premiau doar primii 3 sositi, mi-am luat tricoul si trofeul aferent fiecarui participant si impruna cu tanti meu am luat primul tren aparaut in gara, pe care scria Satu Mare. Alaturi de ea mi-am petrecut in cel mai relaxant mod posibil sfarsitul de spatamana in gradina, in iarba la umbra nucului, insotiti de animalutele de casa dar si de "animalutele salbatice" care te musca la apus de soare si pe cand te trezesti nu stii de ce te mananca mainile si picioarele...
Luni dimineata m-am urcat pe sagetutza, lasand in urma tot ce mi-e mai drag... in fata ma astepta o zi de lucru, urmata de alte zile de lucru...
Links:
Pagina Oficiala a event-ului www.mtbmaratonbaiamare.com/
Video - Start youtube.com/
Forum ciclism.ro/forum/
Sursa photo: my©hitic:D
