..mine si acest blog. Sunt un simplu copilandru care inca vrea sa se dea cu bicicleta. Nu stiu de ce.. poate pentru ca asta e pasiunea mea, poate ca asta ma reprezinta cel mai bine, oricum nu pot altfel. Sunt fericit asa, bicicleta pentru mine inseamna mult. Inseamna pasiune, performanta, munca, speranta, frica, curaj, relaxare, durere si nu in ultimul rand prieteni. Despre toate acestea povestesc, fotografiez sau filmez ca in final toate sa ajunga aici.
|
Duminica, 25 octombrie s-a desfasurat langa Sf.Gheorghe, mai exact in Valea Crisului, Alpin Sport MTB Marathon. Am hotarat sa particip si eu la acest concurs mai ales ca vremea se anunta buna. Astfel impreuna cu colegul meu Tudor si prietena lui am plecat sambata spre Sf Gheorghe. Seara ne-am inscris, Tudor la distanta lunga de 51 km iar eu la distanta scurta, categoria hobby 28 km. In cazul meu a fost o alegere greu de facut.. as fi vrut 51 km pe care cu siguranta as fi fost in stare sa-i termin chiar si asa ne antrenat cum sunt.. insa imi era teama ca voi pleca la un ritm mai alert decat imi permit si nu voi putea tine ritmul pana la capat. Am hotarat sa merg la 28 km nu doar pentru ca e mai scurt cat pentru faptul ca aici coborarile erau ceva mai tehnice dar si pentru moralul meu. Adica la 28 km aveam sanse la top 3 insa la 51 km nu aveam sanse nici in top 10.
Duminica ora 10 ne aliniem la start. Montez camera video pe tija de sa pentru a filma in spate in timp ce Mihai Siman avea montata acelasi tip de camera pe casca, orientata in fata. Ne-am inteles sa facem schimb de imagini si la final un montaj video.. nu va promit insa data cand va fi gata.. Linia de start e pe o pasune langa un drum.. se striga 10, 9 , 8.. eu apas butonul rec la camera dar nu sunt sigur ca a pornit, asa ca ma dau jos de pe bike ca sa ma uit... 3, 2, 1 STAART! apas rapid butonul si plec, cu o oarecare mica intarziere in reactie.
Foarte curand intram pe drum si in primele belti cu mocirla asa ca e clar.. nu se mai vede nimic pe camera fiindca s-a stropit. Imi dau seama ca am uitat sa imi pornesc kilometrajul. Incerc sa tin ritmul cu primii. Traseul incepe pe un drum in usoara urcare, un fals plat in termeni soselari :) Curand pulsul meu sare de 180 si apar si primele dureri de ficat..(sau splina.. nush). Sterg din mers lentila camerei video si incerc oarecum sa tin ritmul. Nu reusesc.. durerea nu prea ma lasa sa trag de mine si ma deranjeaza si scartaitul discului de fata. Ma opresc si verific roata daca e stransa bine in furca., Cu ocazia asta imi trag repede rasuflarea. Totul e ok cu roata, plec mai departe. Recuperez rapid 3-4 locuri pierdute si hotarasc sa imi iau un ritm propriu si sa nu fug dupa nimeni. Dupa primii 5 km parca scap de durere si curand vine si prima coborare, imediat dupa intersectia de despartire a traseelor. Pe coborare ma simt in largul meu. Traseul coboara prin padure pe un drum cu tot felul de santuri si viraje. Adica nu e coborare de dat din pedale ci mai degraba de franat.. asa cum ii sta bine unei coborari de mtb. Ajung jos si constat ca pe cei din spatele meu i-am pierdut iar in fata nu mai vad pe nimeni. Desigur imi trece rapid un gand cum ca as fi primul dar e imposibil.. in fata mea in pluton erau multi, chiar daca majoritatea au mers pe traseul de 51 km. Aflu la primul post de control ca sunt al patrulea.. Ok. Traseul continua traversand un sat lung, o zona de plat unde pierd putin din avansul obtinut la coborare insa curand incepe urcarea pe un drum noroios, cu treceri prin parau si incep sa ma simt iar pe teritoriul meu. In ultimii 8-9 km ma trezesc in fata cu un "perete" ce trebuie urcat. Un deal cu o panta de minim 25 % dupa aprecierile mele care evident e zona de push-bike. Aici ii zaresc pentru prima data pe baietii de pe locurile 2 si 3. Ei erau aproape sus cand eu incepeam urcarea. Asa ca a sosit momentul sa fortez. Stiu ca finalul e in coborare si din auzite drumul e cu santuri asa ca sper ca acea sectiune sa ma avantajeze. Insa pana acolo trebuie sa ii ajung. Odata terminata zona de push-bike incep sa trag tare dupa baieti. Traseul merge pe o pasune pe creasta dealului, usor valurit fara pante semnificative astfel incat ii dau turatie in placa mare. Curand incepe si o zona de coborare de viteza pe iarba si il ajung pe al treilea rider (Matei Dragos). Stau putin in plasa lui ca sa imi trag rasuflarea dupa care ies si accelerez. Urmeaza iar o zona mai de plat si trece iar in fata. Iar ma bag in plasa lui si incepe ultima coborare. Il depasesc si o iau prin stanga, prin iarba, pe langa drum dar constat ca pierd viteza pe-acolo. Revin in drum si iau degetele de pe frane dar strang bine ghidonul. In ultimul viraj trec si de baiatul de pe locul 2 (Rusu Andrei) care cobora pe iarba, pe langa drum. De aici si pana la finish mai sunt vreo 200-300 m de plat in foarte usoara coborare si trag tare sa nu fiu prins. Aproape ca s-a lasat cu un sprint-finish la 193 puls. In final locul 2. Oricum baiatul de pe locul 2 era defapt locul 1 la juniori... Locul 1 la mine a ajuns demuult timp.. mi s-a zis vreo 10 minute. Dar oricum nu sunt dezamagit fiindca in primii kilometri a cursei nu mai speram la nici un podium si oricum nu sunt aici pentru a face performanta la categoria hobby.
Vreau sa subliniez faptul ca nu prezint acest rezultat ca pe o performanta sportiva. Cand voi fi pregatit de "performanta" cu siguranta nu ma voi inscrie la categoria hobby. Ma bucur totusi ca am prins aceste 3 concursuri la final de sezon, absolut bine venite pentru moralul meu dupa peritonita si ocluzia din primavara. Nici dupa cele patru luni de abstinenta sportiva nu am putut sa imi reiau antrenamentele in forta astfel incat acum sa fiu in forma de concurs. Si asta atat din motive de sanatate cat si din motive de timp, alocat mai degraba comunitatii cicliste romanesti, prin organizarea Maros MTB Marathon, decat mie personal. Nu vreau sa mai lungesc acest subiect, era doar un fel de "explicatie" desi nu sunt dator sa o dau,"fanului" meu, domnul "Anonim" nerabdator sa-mi comenteze intr-un post anterior; citez: "din pacate ai luat-o rau...daca acesta e nivelul profi la noi in tara ...e clar ...a venit baiatul ala de la schi-alpinism si ...8 minute ...eu as sta pe ganduri" ...de parca i-as fi promis eu lui ca reprezint ciclsmul profesionist din Romania (oricum inexistent). Era bine totusi sa se semneze, putea sa-si faca reclama si la siteul de suculete. Gratis! Dar na.. asta e replica lor referitor la opinimea mea exprimata vis-a-vis de bannerele tarate pe podium. In fine.. fiecare cu ce primeste de la sponsor, cu aia merge pe podium.
In final, felicitari si multumiri organizatorilor! A fost un traseu frumos, bine marcat si o organizare de nota 1o. M-a deranjaz doar microfonia :P
Ne vedem la Trail Bike @ Motor Days si la Winter Race (ultimul concurs al anului). Stati pe frecventa and have a nice ride!
Sursa foto: Raluca, Mihai
Duminica ora 10 ne aliniem la start. Montez camera video pe tija de sa pentru a filma in spate in timp ce Mihai Siman avea montata acelasi tip de camera pe casca, orientata in fata. Ne-am inteles sa facem schimb de imagini si la final un montaj video.. nu va promit insa data cand va fi gata.. Linia de start e pe o pasune langa un drum.. se striga 10, 9 , 8.. eu apas butonul rec la camera dar nu sunt sigur ca a pornit, asa ca ma dau jos de pe bike ca sa ma uit... 3, 2, 1 STAART! apas rapid butonul si plec, cu o oarecare mica intarziere in reactie.
Foarte curand intram pe drum si in primele belti cu mocirla asa ca e clar.. nu se mai vede nimic pe camera fiindca s-a stropit. Imi dau seama ca am uitat sa imi pornesc kilometrajul. Incerc sa tin ritmul cu primii. Traseul incepe pe un drum in usoara urcare, un fals plat in termeni soselari :) Curand pulsul meu sare de 180 si apar si primele dureri de ficat..(sau splina.. nush). Sterg din mers lentila camerei video si incerc oarecum sa tin ritmul. Nu reusesc.. durerea nu prea ma lasa sa trag de mine si ma deranjeaza si scartaitul discului de fata. Ma opresc si verific roata daca e stransa bine in furca., Cu ocazia asta imi trag repede rasuflarea. Totul e ok cu roata, plec mai departe. Recuperez rapid 3-4 locuri pierdute si hotarasc sa imi iau un ritm propriu si sa nu fug dupa nimeni. Dupa primii 5 km parca scap de durere si curand vine si prima coborare, imediat dupa intersectia de despartire a traseelor. Pe coborare ma simt in largul meu. Traseul coboara prin padure pe un drum cu tot felul de santuri si viraje. Adica nu e coborare de dat din pedale ci mai degraba de franat.. asa cum ii sta bine unei coborari de mtb. Ajung jos si constat ca pe cei din spatele meu i-am pierdut iar in fata nu mai vad pe nimeni. Desigur imi trece rapid un gand cum ca as fi primul dar e imposibil.. in fata mea in pluton erau multi, chiar daca majoritatea au mers pe traseul de 51 km. Aflu la primul post de control ca sunt al patrulea.. Ok. Traseul continua traversand un sat lung, o zona de plat unde pierd putin din avansul obtinut la coborare insa curand incepe urcarea pe un drum noroios, cu treceri prin parau si incep sa ma simt iar pe teritoriul meu. In ultimii 8-9 km ma trezesc in fata cu un "perete" ce trebuie urcat. Un deal cu o panta de minim 25 % dupa aprecierile mele care evident e zona de push-bike. Aici ii zaresc pentru prima data pe baietii de pe locurile 2 si 3. Ei erau aproape sus cand eu incepeam urcarea. Asa ca a sosit momentul sa fortez. Stiu ca finalul e in coborare si din auzite drumul e cu santuri asa ca sper ca acea sectiune sa ma avantajeze. Insa pana acolo trebuie sa ii ajung. Odata terminata zona de push-bike incep sa trag tare dupa baieti. Traseul merge pe o pasune pe creasta dealului, usor valurit fara pante semnificative astfel incat ii dau turatie in placa mare. Curand incepe si o zona de coborare de viteza pe iarba si il ajung pe al treilea rider (Matei Dragos). Stau putin in plasa lui ca sa imi trag rasuflarea dupa care ies si accelerez. Urmeaza iar o zona mai de plat si trece iar in fata. Iar ma bag in plasa lui si incepe ultima coborare. Il depasesc si o iau prin stanga, prin iarba, pe langa drum dar constat ca pierd viteza pe-acolo. Revin in drum si iau degetele de pe frane dar strang bine ghidonul. In ultimul viraj trec si de baiatul de pe locul 2 (Rusu Andrei) care cobora pe iarba, pe langa drum. De aici si pana la finish mai sunt vreo 200-300 m de plat in foarte usoara coborare si trag tare sa nu fiu prins. Aproape ca s-a lasat cu un sprint-finish la 193 puls. In final locul 2. Oricum baiatul de pe locul 2 era defapt locul 1 la juniori... Locul 1 la mine a ajuns demuult timp.. mi s-a zis vreo 10 minute. Dar oricum nu sunt dezamagit fiindca in primii kilometri a cursei nu mai speram la nici un podium si oricum nu sunt aici pentru a face performanta la categoria hobby.
In final, felicitari si multumiri organizatorilor! A fost un traseu frumos, bine marcat si o organizare de nota 1o. M-a deranjaz doar microfonia :P
Ne vedem la Trail Bike @ Motor Days si la Winter Race (ultimul concurs al anului). Stati pe frecventa and have a nice ride!
Sursa foto: Raluca, Mihai
5 comentarii:
Nu stiu de ce am proasta impresie ca Anonimul tau a trecut si pe blogul meu acum ceva vreme ...
Arunca o privire la comentariile de aici:
http://mountain-bike-brasov.blogspot.com/2008/11/locul-12-la-duatlonul-cetatea.html
cit se poate de penibil, sa te sprijini pe podium de un banner prostesc, numai pentru un echipament cu numele si citeva suculete la reducere....
Eli, lasa-i in truda lor, vezi-ti de treburile tale asa cum ai facut si pana acum
cum am invatat asa bine photoshopul, poate vrei sa-ti sterg si tie banneru ....
ca asa mai bine ar ridica bike-ul deasupra capului decat sa ridice un banner...
am fost si eu la niste maratoane, dar sunt slab la MTB, i-am vazut pe baieti cu banerele pe podium.
nu prea inteleg ce e rau in asta, ca am citit intamplator pe aici, si alte argumente in afara de cel "ca e de prost gust" nu am gasit.
pai daca sunt sponsorizati de firma respectiva... ce are? nu tre sa arate?
Gabriel Ursu
@anonim.. si daca ar avea 5 sponsori ce ar face? ar merge cu 5 bannere. Pentru astea sunt facute echipamentele de concurs, tot pentru asta s-au inventat si hainele "de prezentare". Oricum au tricouri, pantaloni si sepci inscriptionate exclusiv cu marca respectiva.. mai puteau lua cu ei pe podium si un bidon (a se vedea politica redbull). Ce-ar fi sa urc si eu cu un banner de 3x2 m.. pe masura sponsorizarii.. sau ce-ar fi sa ii vezi pe riderii din Cupa Mondiala urcand toti cu bannere pe podium, pentru ca toti sunt sponsorizati. Si sa nu uitam faptul ca obstructioneaza sponsorii din fundalul podiumului.. acolo unde exista asa ceva...
Trimiteţi un comentariu